Doamne, cine este aproapele meu?

who_is_my_neighborUna dintre întrebările care preocupă pe mulți creștini care doresc să trăiască o viață plăcută înaintea lui Dumnezeu este : Cine este aproapele meu și cum aș putea să îl iubesc așa cum îmi cere Scriptura, așa încât să îi pot face bine în orice circumstanțe ?”. La prima vedere, această întrebare pare simplă și gândul ne va fugi imediat la samariteanul milos și la gestul lui de dragoste complet dezinteresat față de cel aflat în drum și în nevoie.

     Transferată în viața noastră, această învățătură ne va îndrepta imediat privirea spre cei din jurul nostru care se află în diferite nevoi. Și facem un lucru bun gândind și acționând astfel. În cazuri mai greu de lucrat cu noi înșine, va trebui, poate, să acordăm asistența și dragostea noastră unuia greu de iubit, care ne-a făcut mult rău, poate ne-a bârfit, ne-a creat dificultăți în viață și în familie dar care acum se află, cum spune lumea : ”la cheremul nostru”. Ce vom face ? Dacă Duhul Sfânt va fi prezent în noi, cu siguranță că acea persoană va avea parte de o intervenție pozitivă din partea noastră. Dar există și aspecte mult mai delicate ale acestei învățături și, prin călăuzirea Duhului lui Dumnezeu am dori ca, împreună, să străbatem acest labirint care ar putea fi sursa unei binecuvântări neașteptate pentru fiecare dintre noi. Iată câteva scenarii :

     Ceea ce vine într-un mod cât se poate de natural pentru un creștin atunci când este vorba de a-și demonstra dragostea pentru ”aproapele”, oferindu-i un ajutor de orice fel de natură atunci când acesta are nevoie, poate deveni, dintr-odată, un conflict interior teribil atunci când la celălalt capăt al scenariului se află cineva care, în accepțiunea noastră sau a celor din jur, a fost identificat ca și ”păcătos”.

     Câtă dragoste simt sau arăt cuiva pe care biserica mea sau cartierul în care locuiesc îl știe (sau o știe) drept un bețiv, abuziv, imoral, acuzat de lege de diferite fapte rele sau poate chiar întors recent de la ”zdup” și acum un om fără căpătâi ? Ce atitudine am față de colega mea de serviciu care are trei copii, fiecare având alt tată ? Sau când, de câte ori mă duc să îmi aștept nepoții să vină de la școală, din autobuzul școlar apare și fata din cartier care, la 15 ani este însărcinată ? Cu tot ”creștinismul” meu, știu precis care îmi va fi reacția : distanța ”cuvenită”, ocolirea ”politicoasă”, judecata în sinea mea și condamnarea fără apel : ”După asta a umblat, asta a căpătat…”. Și, dacă ne vom consulta cu alte prietene creștine, ”ca și noi”, vom constata că ”Da, așa trebuie reacționat !” Da, cu siguranță că așa va trebui reacționat, dacă vom privi spre felul de reacție al oamenilor. Dar, dacă ne vom îndrepta privirea spre felul în care Domnul Isus a tratat și exemplificat dragostea față de aproapele nostru vom avea surprize șocante.

     Desigur că, în fiecare dintre noi există pe de o parte dorința de a păși pe urmele Domnului Isus privitor la dragostea Lui pentru oameni dar, pe de altă parte, teama că o asociere cu astfel de persoane va deteriora reputația noastră. Acest fapt ne oprește de la a ne apropia de cel pentru care Domnul Isus a murit și pe care îl dorește – și pe el – mântuit. Asocierea mea cu o astfel de persoană ar fi stranie în ochii celor care mă cunosc – și a căror opinie îmi este prețioasă (?!?) – pentru că ar spune celor din jur că aprob purtarea acelei persoane și că nu condamn suficient faptele ei. Dacă ar fi să fie ”după mine”, probabil că aș prefera ca acea persoană mai întâi să se ”descotorosească” de trecutul ei păcătos și apoi să vină și să îmi ceară să meargă cu mine la biserică. Ce ușor ar fi atunci ! Ce ”mândră” m-aș simți să contribui la ”salvarea” acelui suflet de la pierzare !

     Privind însă la modul în care Domnul Isus a acționat în astfel de împrejurări, exemplul Lui ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Discutând zilele trecute aceste probleme cu una din prietenele mele spirituale am fost amândouă surprinse să conștientizăm adevărul că gândim în felul acesta, pentru că aceasta a fost tendința învățăturilor ce ne-au fost transmise atât în familie, cât și în biserică : să te ții departe de lume. Și, pe cât este de bine să nu ”fi ca lumea”, pe atât este de adevărat că, păstrându-te la o distanță ”sigură” de cei pentru care Domnul Isus a murit, de lumea pe care Dumnezeu o iubește și pentru care a avut un plan de mântuire, fără excepție, nu prea mai face sens. Probabil că lipsa de înțelegere a liniei dintre a te păstra ”pur”, în timp ce pășești în mijlocul unei lumi murdare ne-a condus, de fapt, la a trăi o viață diferită de modelul pe care ni l-a lăsat Domnul Isus.

     Am auzit adesea – și chiar noi facem afirmația aceasta – că Domnul Isus a fost un ”prieten” al păcătoșilor. Rezultă acest lucru din multe pasaje din Cuvânt. Dar nu știu câți dintre noi chiar înțelegem ceea ce, de fapt, a făcut Domnul Isus, care cu adevărat l-a iubit pe păcătos, dar nu a fost păcătos. Nu cumva atitudinea noastră este cea a celor care Îl priveau de pe alături… ? Chiar și ucenicii – spune Scriptura – se ”mirau” de felul în care Domnul Isus se relata la aceste categorii de oameni. Vameșii Matei și Zacheu au fost urâți de toți cei din jurul lor pentru înșelăciunile lor. Maria Magdalena a fost o femeie stricată. Tâlharul de pe cruce a fost, probabil, un criminal. Toți aceștia au fost respinși, ocoliți și excluși de comunitățile în care trăiau. Aceștia toți se găsesc astăzi printre noi : consumatori de droguri, prostituate, obsedați de pornografie, orientări sexuale păcătoase și lista poate continua la nesfârșit. Cei cu care Domnul Isus S-a asociat, cu scopul precis de a le prezenta misiunea Lui pe pământ au fost tot atât de păcătoși ca și cei din zilele noastre și cei de acum sunt similari cu cei de atunci. Privind la această realitate greu de admis vom putea însă înțelege cât de radicală a fost decizia Domnului Isus de a intra în casele lor sau de a le accepta prezența și a le acorda prietenia Lui. Și lucrurile nu s-au schimbat, pentru că situațiile cu care noi – cei care dorim să călcăm pe urmele Domnului Isus – suntem confruntați astăzi, sunt similare cu cele de pe vremea Lui.

     Dar, în loc să Se țină la o distanță ”sigură” de aceștia, Domnul Isus Hristos a făcut pași spre ei. S-a apropiat, le-a vorbit, a intrat în casele lor, a cinat cu ei și a povestit cu ei. Cât de interesant ar fi să știm cum i-a abordat ! Ce a discutat cu ei ! Cum S-a apropiat de sufletul lor ! Dar faptul că Levi, unul dintre vameșii de care Domnul Isus s-a apropiat, a dat un mare ospăț în cinstea Lui ne spune mult despre felul generos și prietenos în care trebuie că i-a vorbit Domnul, astfel încât acesta a fost cucerit total. Imaginați-vă bucuria de pe fața femeii samaritence când a experimentat acceptarea Domnului Isus, care nu a condamnat-o, deși îi cunoștea trecutul păcătos. Aș putea, oare, să aduc acea expresie pe fața unei femei imorale atunci când mă voi apropia de ea cu prietenie și îi voi arăta dragostea mea pentru ea și pentru sufletul ei ? Să-mi ajute Domnul să pot face acest lucru !

     Privitor la opinia altora este interesant de observat că Domnul Isus nu ține cont de aceasta. Liderii religioși din vremea Lui erau furioși și condamnau atitudinea Domnului Isus, chiar acuzându-L că este de aceeași speță cu cei de care s-a apropiat. Nici chiar ucenicii nu prea înțelegeau bine de ce Domnul se asocia cu astfel de categorii păcătoase. Dar, parcă și mai interesant, Domnul Isus nu este deloc preocupat de reputația Lui și nici nu încearcă, în vreun fel să și-o ”restaureze” sau acorde cu înțelegerea celor din jurul Lui. Singurul Lui scop era acela de a-L face cunoscut pe Tatăl și mântuirea pe care Acesta o oferea prin persoana Celui care le vorbea.

     A te asocia cu păcătoșii nu prea arată bine în ochii ”sfinților” și poate apărea ca foarte ofensiv pentru cei mai mulți. Dar este exact felul în care a operat Domnul Isus. Iată câteva întrebări ”de baraj” pentru noi :

     · Am un serviciu. Mi-aș petrece pauza de masă cu colegul care este nou angajat după o perioadă de detenție în închisoare în urma unor acuzații de furt, violență sau alte probleme cu mari semne de întrebare ? Dar cu una dintre colege care are o reputație morală îndoielnică ?

     · M-aș apropia de cineva asupra căruia planează acuzații grele și de care toți se țin departe, chiar dacă nu am nici o idee dacă este vinovat sau nevinovat ?

     · Aș iniția o strângere de ajutoare pentru o femeie însărcinată și necăsătorită ? M-aș duce să o ajut după ce a avut copilul ? Aș încerca să mă apropii de ea și să îi vorbesc despre șansa ce o are în Cel care a murit și pentru ea ?

     A-L imita astăzi pe Domnul Isus privitor la atitudinea Lui față de păcătoși cere un efort special. Înseamnă să te ridici și să nu te îndoiești în fața opiniilor conservatoare, dar care nu vor să țină cont de adevărurile predicate de Domnul Isus prin propriul Lui exemplu. Este să iubești pe aproapele tău, fără să îți mai pese cum ești privit de alții. Suntem eu și tu dispuși să arătăm o astfel de dragoste ? Rugăciunea mea este ca da, să ne învrednicească Cel Atotputernic să călcăm pe urmele Domnului Isus și în acest domeniu, cu hotărâre și bucurie și să avem fapte care să arate că în noi locuiește Duhul Sfânt…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s